La Vie En Rose

Hai hui (III)

Windsor, Oxford, Stratford-upon-Avon

Viata traita la un capat al hartii

Am fost sa vad Europa. Dupa ce terminam cu drumurile hai-hui ma voi concentra pe esenta titlului... pentru ca, in acest capat al hartii, europenii au ajuns din 1856..

Hai-hui prin Europa ( II )

Astazi, Coasta de Azur : Cannes, Nisa, Monaco, Monte Carlo...

Mai avem Budapesta, Viena, Salzburg, Reims, Paris, Valea Loirei, Avignon, Marsilia, Milano, Verona, Padova, Venetia, Nurenberg, Anvers, Koln, Londra si Praga.

Cu ce sa continuam?

" Sinteza zilei "

Aici

Bancul zilei

- Ce fredoneaza un arab intr-un autobuz plin cu evrei ?
- TOATA LUMEA, TOATA LUMEA, SARE ACUM CU MINE!!!

UPDATE :
Deoarece nu se mai poate cu actuala echipa guvernamentala, primul-ministru Tariceanu s-a gandit sa aduca 12 experti japonezi pentru posturile de ministrii ai cabinetului. Iata cele 12 nume de ministri propusi:
1. Nimika Nuymoka
2. Yaspaga Shidute
3. Wreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Skimbaley Inparay
6. Winoakuma Kosuma
7. Furatzara Kutotu
8. Bagabany Labayatu
9. Totkumita Madeskurk
10.Nufurytu Furyo
11.Latrukasa Wikushpaga
12.Yopapnumay Kiolanu.

Amintiri...??!!!!!! Pana anul viitor, da..(I)

Vremea de azi mi-a amintit de vacanta de anul asta.. in contrapondere...Cand era cald si biiine...Parca nu a trecut atat de mult.. dar a trecut si ea !!!!!
Cum la asa o vreme trebuie sa-ti cauti indeletniciri pe masura :)))))) eu m-am apucat sa descifrez cum se utilizeaza Picasa Web Album. Recunosc, de mult mi-am dorit sa incerc dar...
Si, pentru ca am avut suficient timp la dispozitie, va arat ce mi-a iesit. Azi, Bruxelles

PS. Ce simplu e !!!!!!!! Inseamna ca am timp si de Luxemburg


PPS. Daca tot e asa de simplu, nu pot sa nu adaug acum, din vacanta anului trecut, a 3a capitala europeana, Strasbourg

Can you hear me ?

La multi ani!

Emotie de toamna

Nu imi place toamna. Iubesc primavara, cu explozia de iarba verde si maci rosii.. Si, chiar daca nu-mi place, alifantis o indulceste ... Iar emotia se traieste, astfel incat ne dam seama ca se schimba ceva.. in jurul nostru si chiar in noi

Selectie de personal..

Nou angajat..
Asculţi Stevie Wonder
(E prima ta zi la noul loc de muncă şi totul este minunat)


Dupa 3 luni..
Asculţi muzica HOUSE
pentru că esti atât de aglomerat că nu ştii sigur dacă vii sau pleci)


Dupa 6 luni……
Asculţi Heavy Metal
(ziua ta de lucru începe la 08.00 şi se încheie la 22.00)


Dupa 9 luni…
Asculti Hip Hop
Te-ai ingrasat din cauza stresului, iar acum suferi de constipatie)


Dupa 1 an..
Asculti GANGSTA RAP
(Ochii încep să ţi se zbata in cap si să se roteasca aiurea, ai uitat ce este un “o zi bună” te simţi de parcă, ai cadea din pat şi trăieşti doar prin cofeină!!)


In fine, dupa al doilea an…
Asculţi Tehno..şi ai devenit un pic … chiar bine… bine de tot … nebuuuun!

...

Esti mandru ca esti roman ? De ce mi-a trecut.. varianta extinsa si exemplificata

Am crescut ca orice copil normal al perioadei '80-'90. Intr-o scola fara manuale alternative care sa te bulverseze, cu o istorie si o geografie pe care o invatam de dragul profesorilor. Acei profesori care te faceau sa te simti mandru ca esti roman.. toti ne aducem aminte.. formele de relief multiple, bogatia campiilor, maretia muntilor, unica si mirifica Delta a Dunarii... Dacia.. Burebista.. podul lui Apolodor din Damasc.. Sarmisegetuza.. Stefan cel Mare.. Mihai Viteazul.. Horia Closca si Crisan... si cate altele. Clasic atunci si inca in prezent, tot ce asimilezi in sistemul de invatamant romanesc ( poate se va gasi un ministru adevarat care sa faca o reforma adevarata! ) nu-ti foloseste in mod curent si clasezi informatia pentru cand vei avea nevoie de ea.. daca vei avea! Asa si cu mine, in ceea ce priveste Romania. Absolventul standard, cu niste cunostinte pe masura : avem tot ce ne trebuie noi ca tara.. si o populatie pe masura.. ba chiar mai mult decat alti vecini de hotare ( nu pot sa ma plang, toate lectile din manuale erau fixate de parintii mei cu vacante prin tara... aici a stat inchis Closca... aici e pasul Tihuta...) Deci cunostinte temeinice! Si astfel, o lunga perioada de timp am crezut in ceea ce stiam si am invatat. Era si normal, nu-i asa? Doar asa invatasem la scoala! Fii mandru ca esti roman! Era definitie!

De curand, in media mea existenta :))), am inceput sa ma plimb prin Europa. Astfel incat a aparut si posibilitatea de a compara ceea ce am invatat "din carti" cu ceea ce exista de sute, chiar mii de ani pe pamantul asta, in afara granitelor romanesti..
Si, cu mare surprindere la incept, dupa care devenind ceva firesc, am constatat ca acele cunostinte asimilate in scoala erau reale dar prelucrate intr-un astfel de mod incat sa scoata nationalismul in fata, sa-l induca in constiinta noastra de mici. Sa avem o imagine falsa fata de realitate dar in care sa credem si sa o promovam. Nu e nimic de condamnat as spune, asa erau cerintele, rezultatele au fost pe masura. Deci sistemul a functionat corect si complet.
Sa revin la prezent.
Deci, m-am trezit! Mi-a trecut!! Pe masura ce faceam comparatie intre Romania si alte state europene mi-a disparut subit mandria! Era si firesc. Atunci cand scoti o informatie din context si o prezinti ca atare ai senzatia ca e completa si corecta. In momentul in care apare un sistem de referinta si mai multe modele similare, in mod automat ele se clasifica in functie de repere. Si capata noi aprecieri, comparative. Si subiective, evident, in functie de cel care stabileste valorile sistemului de referinta.
Astfel incat Romania, roman, romanesc, romaneste a scazut in ochii mei direct proportional cu aprecierea pentru celelalte natii care, au dovedit ca se poate ( orice ) cu mult inaintea noastra. Avem un decalaj fata de restul Europei de cel putin 100 ani, nu de 20! Pe care nu-l vom recupera niciodata. Nu-i vom ajunge din urma. Nu avem cu cine. Nu stim de ce. Nu vedem. Nu intelegem. Nu putem. Nu stim sa previzionam, sa ne facem planuri. Cand noi otraveam fantanile ( ca stategie de aparare ) ei aveau fortificatii, sisteme de alimnatare cu apa si canalizare( care sunt functionale si azi! ). Cand noi aram cu plugul pamanturile ei aveam sisteme relativ automate - rudimentare e drept- de pedepsa !!!!!!( sisteme de roti si scripeti, combinate cu tepe si alte orori !!!!! ). De maretia constructiilor de la 1200-1300 incoace nu mai e cazul sa va povestesc pentru ca sunt prezentate in mai toate reportajele turistice..
Cladiri frumoase care nu te agreseaza vizual, strazi late si aerisite, parcuri mari si curate, trotuare neaglomerate, parcari libere -au construit mult in subteran, amabilitate, politete, totul este lejer si aerisit, sunt relaxati si zambitori- fara acea apasare care luceste in ochii romanilor pentru acumularea zilnica sau alte probleme curente..s.a Si, ceea ce completeaza acest tablou am remarcat eu, este grija fata de comunitate. Nu am reusit sa inteleg sistemul administrativ dar el se simte in orice misca. La noi, nu reusesti sa aduni o asociatie de proprietari sa aiba coerenta, nu o intreaga comunitate!
Cam asta ar fi pe scurt. Sunt multe si parca nici nu-mi doresc sa le constientizez pe toate.. sa-mi mai ramana ceva din mandria de a fi raman! Poate ......... :)))) Asa sunt romanii, traiesc cu speranta.. Iar ceilalti cu obiective pe termen scurt, mediu si lung!

Si, ca sa intelegeti ceva mai bine, exemplific:

Despre asertivitate

Informatia Szerenei m-a "luminat". Cu totii avem senzatia ca stim sau recunoastem cate ceva din meseria altuia insa, atunci cand informatia despre care tu ai o idee vaga iti este prezentata de un profesionist, te lamuresti si iti faci ordine in "sertarul" in care existau amestecate niste cunostinte alandala sau niste stari prin care treci si care, pe moment, nu le poti defini sau recunoaste. Si pe care, in mod firesc, iti doresti sa le intelegi. Pentru ca esti implicat in ele. In acest mod am descoperit recent ASERTIVITATEA.

Asertivitatea, ne explica Szerena, este un mod corect (fata de tine si de ceilalti) de a comunica, de a spune ce ai pe suflet. Si implicit include o lista de “drepturi”, numite drepturile asertive:

1.Am dreptul sa decid care sunt scopurile şi prioritatile mele

2.Am dreptul sa am valori, convingeri, opinii proprii

3.Am dreptul sa nu justific viata mea

4.Am dreptul sa spun celorlalti cum sa se comporte cu mine

5.Am dreptul sa ma exprim fara sa-l ranesc pe celalalt

6.Am dreptul sa spun NU sau NU STIU sau NU INTELEG sau NU MA INTERESEAZA

7.Am dreptul sa cer informatii si ajutor

8.Am dreptul sa fac greseli, sa ma ma razgandesc

9.Am dreptul sa fiu acceptat asa cum sunt

10.Am dreptul uneori la performante mai scazute decat potentialul meu

11.Am dreptul la relatii de prietenie cu persoane cu care ma simt okey

12.Am dreptul sa imi schimb prietenii

13.Am dreptul sa ma schimb, sa ma dezvolt in viata aşa cum imi doresc

Multumesc Szerena

http://blog.szerena.eu

Cealalta extrema

Pentru echilibrul perioadei..

Femeia propriului inteles

Am primit azi un email..
De regula, nu am timp sa imi asez gandurile pe taste.De hartie nu mai vorbim..Dar remarc uneori gandurile altora.. Ca si astazi.


La inceputurile ei, dragostea este, intr-adevar, oarba. Pe jumatate oarba. Pe jumatate, pentru ca ti se intampla mereu, inevitabil, sa te indragostesti de o singura emisfera. Nici nu se poate altfel. Nu te poti indragosti de un om care nu iti place. Intotdeauna se intampla la fel: te indragostesti de o persoana care, printr-un "ce" necunoscut, te atrage magnetic. Daca atractia e reciproca si legatura se creeaza, urmeaza "luna de miere", care intotdeauna dureaza fix atat cat tine si atractia. Dar cine poate consuma la infinit doar miere, si, mai ales, cine poarta-n sine-atatia stupi!? E firesc ca, mai devreme sau mai tarziu, fascinatia initiala sa se mai dilueze. Ceea ce inainte reprezenta misterul terenului neexplorat, acum ti-ai integrat deja, e parte din tine, e ceva ce "cunosti", ceva digerat. Orice mister digerat inceteaza a mai fi un mister.

Urmeaza apoi – dramatica, de cele mai multe ori – intalnirea cu celalalt el(ori cu cealalta ea). Incepi sa observi din ce in ce mai mult si mai des si cealalta emisfera, pe care nici n-o banuiai. Poate ca nici el(ea) n-o banuia. Poate ca tu ai fost pur si simplu poarta prin care ceva lui insusi necunoscut a iesit la suprafata. Sau poate isi cunostea indeaproape "partea intunecata a lunii", dar nu a lasat la vedere decat ceea ce ochii tai vroiau sa vada. Si nu trebuie condamnat. Ti s-a ascuns pe jumatate pentru ca te dorea. Precum si tu il doreai, ascunzandu-te pe jumatate. Si nici macar nu va dadeati seama ca va ascundeati. Era o involuntara si inconstienta joaca "de-a v-ati ascunselea". Dragostea lui te stimula sa dai tot ce ai mai bun in tine, infloreai….Dar cat poate sa tina acest joc? Doar pentru ca n-ai mai vrea sa fie, cealalta emisfera a ta nu inceteaza sa existe.

Iar emisfera asta despre care vorbesc nu reprezinta in nici un caz partea ta negativa. Nu e ceva static si dat pentru eternitate. Este vorba pur si simplu despre ceea ce simti(intuiesti) tu ca i-ar displacea(la tine) celui(celei) de care te-ai indragostit. Si cum, oricat de mult ne-am asemana, ramanem iremediabil diferiti, ne plac si ne displac mereu alte lucruri si alte aspecte. In consecinta, emisfera pe care o infatisezi si cea pe care o tii ascunsa sunt mereu altele, mereu in schimbare. De aceea spun ca ceea ce ascunzi(sau uiti, intuitiv, sa arati) nu e, cel putin la inceput, ceea ce consideri a fi partea ta negativa, ci ceea ce crezi tu ca persoana de care te-ai indragostit intelege a fi neplacut. Si uite-asa, ajungi pana la urma sa nici nu mai sti cine esti, cum esti, cat esti. Te reduci mereu, te tai si te despici – pentru a placea, pentru a fi placuta. De aceea nu cred in a indemna o femeie "sa para" misterioasa, pentru a avea succes inaintea "publicului" masculin. O femeie care "pare" e o femeie care nu prea mai "e". Este o femeie care nu se respecta indeajuns si care nu are suficienta incredere in sine. O femeie nu are deloc nevoie sa mimeze misterul. Femeia este mister. Chiar daca ar dori si tot nu ar putea sa se miste dintr-un loc in altul fara ca misterul sa se miste o data cu ea. Problema este ca femeia ajunge sa nu mai creada in misterul propriu(iar la obtinerea acestui rezultat, barbatii din viata ei contribuie, din nefericire, cel mai mult). Si atunci se straduieste sa "devina", sa "para" misterioasa.

Daca este sa vorbim despre libertatea femeii, atunci trebuie spus neaparat ca o femeie libera, cu adevarat libera, este o femeie care nu incearca niciodata sa para altceva decat este, care nu isi chinuie fiinta in permanenta, in fel si chip, pentru a ajunge sa corespunda nu stiu carui tipar de feminitate, nu stiu caror canoane estetice, morale si intelectuale inventate de cine stie ce idiot. Nu spun ca a fi tu insati e un verb magic, care atrage barbatii precum becul aprins – tantarii. In mod normal, asa ar trebui sa fie. Deoarece atunci cand ai curajul sa fii asa cum esti, sa te iubesti asa cum esti, radiezi o energie atat de proaspata incat nu vad cui nu i-ar placea sa-ti fie-aproape. Problema este insa ca nici barbatii nu prea mai au incredere in ei si tocmai de aceea, in general, se tem de o femeie sigura pe ea, pe care nu pot s-o controleze. Atatea mii de ani de dominatie, in toate formele uratului, a "masculului" "puternic", cu un "intelect superior", asupra femeii au lasat urme adanci. Barbatul are atat de inradacinate in subconstient dorinta si tendinta de a domina, de a-si controla femeia la fiecare pas, incat va va fi foarte greu sa-i scoateti asta din cap! Avand in vedere acestea, fiind tu insati, nu ii vei atrage neaparat pe barbati. Dar daca ii vei atrage pe unii, atunci sansele ca acestia sa fie oameni de calitate cresc foarte mult. Asa ca, daca vreti, a fi tu insati poate functiona si ca excelent mijloc de selectie. Nu ii vei selecta tu, ci se vor selecta singuri. Pentru ca e al naibii de greu de suportat pentru un barbat care nu e barbat o femeie care este femeie!

Mai vreau sa adaug ca nu trebuie sa cazi nici in capcana de a-ti dori sa fii tu insati pentru a atrage barbati adevarati. Nu! Trebuie sa fii tu insati pentru ca vrei pur si simplu asta. Atat. Restul sunt consecinte si adaosuri colaterale. O femeie fericita este intotdeauna o femeie care se iubeste si se accepta asa cum este ea, in vreme ce o femeie care vrea mereu sa se ajusteze in functie de gusturile barbatilor, ori ale unui singur barbat(El!), nu are cum sa ajunga vreodata sa fie multumita. Omul are atat de mult nevoie de libertate incat, chiar daca ai cucerit un barbat, aratandu-te altfel decat esti in realitate, tocmai din aceasta cauza, undeva, in adancurile nebanuit de-adanci ale mintii si ale sufletului tau, vei porni deja sa il urasti.

…Uite ca nici nu mai stiu despre ce scriam la inceput! M-am lasat sedus de misterul vostru. Asa se intampla ori de cate ori indraznesti sa te arunci in oceanul care e femeia… uiti tot ceea ce vroiai sa spui si sa faci, tot ce esti, tot ce-ai fi vrut sa fii… si te scufunzi… tot mai adanc…

Editorial Liviu Plesoianu / Thursday, September 04, 2008/ www.alt-fel.ro

pana atunci..