.jpg)
.jpg)
.jpg)
joi, iulie 31
sâmbătă, iulie 26
Lucrare de licenta
Iepurasul isi facea Lucrarea de Licenta si tare mai era minunata toata padurea... Curioasa, vulpea, apare in zona si il intreaba:
- Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo...
- Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras..
- Hahahaha...pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers...
- Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina....
Dimineata, padurea uimita de mirare............. in fata vizuinei pielea vulpei era intinsa la uscat...Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:
- Despre ce scrii tu acolo iepurasule ?
- Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras....
- Hahahahahah... cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine ?
- Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna...
Dimineata stupoare mare in toata padurea... pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpei...Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
- Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule ?
- Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras....
- Hahahahahahaha hohohohoho......ce tot spui pricajitule ...cum o sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine ?
- Nu crezi ? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma..vino deseara la vizuina si ai sa te convingi...
In dimineata urmatoare toata padurea era socata......pielea ursului cu bucatele de carne sfasiata pe ea, era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpei...Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro... Razand, iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care ii spuse:
- Ai vazut iepurasule ? Ce iti spuneam eu... ? Tema nu conteaza, ci coordonatorul...
vineri, iulie 25
luni, iulie 21
joi, iulie 10
marți, iulie 8
POVESTEA CREIONULUI - Paolo Coelho
Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat întreabã:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouã? Sau poate o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevãrat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plãcea sã fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcã nu vãzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vãzut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Existã cinci calitãti la creion, pe care, dacã reusim sã le mentinem, vom fi totdeuna niste oameni care trãiesc în bunã pace cu lumea.
1. Prima calitate: poti sã faci lucruri mari, dar sã nu uiti niciodatã cã existã o Mânã care ne conduce pasii. Pe aceastã mânã o numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui.
2. A doua calitate: din când în când trebuie sã mã opresc din scris si sã folosesc ascutitoarea. Asta înseamnã un pic de suferitã pentru creion, dar pânã la urmã, va fi mai ascutit. Deci, sã stii sã suporti unele dureri, pentru cã ele te vor face mai bun.
3. A treia calitate: creionul ne dã voie sã folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sã întelegi cã a corecta un lucru nu înseamnã neapãrat ceva rãu, ceea ce este neapãrat este faptul cã ne mentinem pe drumul drept.
4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioarã, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngijeste-te de ce se întâmplã înlãuntrul tãu.
5. A cincea calitate: lasã totdeauna o urmã. Tot asa, sã stii, cã tot ce faci în viatã va lãsa urme, astfel cã trebuie sã încerci sã fii constient de fiecare faptã a ta.
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouã? Sau poate o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevãrat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plãcea sã fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcã nu vãzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vãzut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Existã cinci calitãti la creion, pe care, dacã reusim sã le mentinem, vom fi totdeuna niste oameni care trãiesc în bunã pace cu lumea.
1. Prima calitate: poti sã faci lucruri mari, dar sã nu uiti niciodatã cã existã o Mânã care ne conduce pasii. Pe aceastã mânã o numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui.
2. A doua calitate: din când în când trebuie sã mã opresc din scris si sã folosesc ascutitoarea. Asta înseamnã un pic de suferitã pentru creion, dar pânã la urmã, va fi mai ascutit. Deci, sã stii sã suporti unele dureri, pentru cã ele te vor face mai bun.
3. A treia calitate: creionul ne dã voie sã folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sã întelegi cã a corecta un lucru nu înseamnã neapãrat ceva rãu, ceea ce este neapãrat este faptul cã ne mentinem pe drumul drept.
4. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioarã, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngijeste-te de ce se întâmplã înlãuntrul tãu.
5. A cincea calitate: lasã totdeauna o urmã. Tot asa, sã stii, cã tot ce faci în viatã va lãsa urme, astfel cã trebuie sã încerci sã fii constient de fiecare faptã a ta.
DILEMA REGELUI - autor necunoscut
A fost odatã un rage tânãr, care fu prins odatã într-o luptã cu armatele împãrãtiei vecine. Monarhul împãrãtiei vecine ar fi putut sã-l omoare imediat, dar gândindu-se poate la tineretea prizonierului îi oferi libertatea, cu o singurã conditie: ca în decurs de un an, regele cel tânãr, sã afle rãspunsul la o întrebare dificilã si sã
aducã rãspunsul în anul urmãtor, chiar în ziua în care a pierdut bãtãlia. Întrebarea era: “Ce vor cu adevãrat femeile?”
O asemenea întrebare poate sã încurce chiar mintile cele mai cunoscãtoare din regat, gândi tânãrul rege, care stiu atunci cã a primit o sarcinã imposibilã. Accetând totusi provocarea pentru cã n-avea încotro, el plecã cu promisiunea cã se va întoarce cu rãspunsul, sau se va pregãti sã moarã exact peste un an.
Ajuns acasã el luã la întebãri toate femeile din regat, de le printese pânã la bucãtãrese si prostituate, apoi întrebã preoti, întelepti, tãrani, cersetori, chiar si mãscãriciul curtii fu rugat sã-si dea cu pãrerea. Nimeni însã nu putu sã dea un rãspuns satisfãcãtor.
Mai rãmãsese doar o vrãjitoare - Muma Pãdurii - o fãpturã urâtã,stirbã si cocosatã care trãia într-o pãdure, înconjuratã de animalele si farmecele ei. Regele stia cã vrãjitoarea îi va cere un pret exorbitant, dar ziua când trebuia sã dea rãspunsul era atât de aproape încât el se gãndi cã nu mai are practic nimic de pierdut.
Vrãjitoarea ceru în schimbul rãspunsului ca regele sã se cãsãtoreascã cu ea. Regele acceptã alianta cu inimã grea si gândind la propria înfrângere, dar dincolo de interesul personal el gândi atunci cã este mult mai important sã se afle neapãrat rãspunsul la acea întrebare l-a care n-a putut rãspunde nimeni. Rãspunsul pe care vrãjitoarea i-l dãdu era cã:
“Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sã decidã ea însãsi ce face cu viata ei”.
Monarhul tãrii vecine vãzu corectitudinea rãspunsului primit, si din ziua aceea între cele douã tãri se instaurã o pace si o prietenie trainicã.
Între timp, la palatul tânãrului rege se fãceau pregãtiri de nuntã. Fiind o persoana de o integritate deosebitã, el se purta frumos cu viitoarea sotie si îi asigurã tot ce avea nevoie pentru viata împreunã, vorbindu-i întotdeauna cu multã rãbdare, bunãtate si respect. În dimineata zilei în care urma sã aibã loc nunta, el intrã
în camera ei, aducându-i în dar un minunat buchet de flori.
Dar spre surpriza lui, în locul unei vrãjitoare urâte, îl astepta o fatã de o frumusete orbitoare, îmbrãcatã în cea mai splendidã rochie de mireasã.
Regele întrebã cum de s-a schimbat astfel… iar ea rãspunse cã vrãjitoarele sunt maestre în ale Transformãrii, si jumãtate din timp, de acum înainte, ea va avea aspectul de Muma Pãdurii, iar cealaltã jumãtate ea va arãta frumoasã ca Zâna Florilor. Fata îi spuse iarãsi cã el are dreptul sã aleagã în care din cele douã aspecte si-ar dori sã aparã ziua, si în care îsi doreste sã aparã noaptea.
Grea dilemã pentru tânãrul mire care, îndrãgostit pânã peste cap dintr-o singurã privire, ar fi vrut sã meargã cu ea oriunde, si sã o arate întregii lumi… dar pe de altã parte, desigur, tare ar fi vrut sã îmbrãtiseze si noaptea în intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasã.
Stând strâmb si judecând drept, ragele rãspunse:
- Te las pe tine sâ alegi. Tu trebuie sã decizi ce sã faci cu viata ta.
aducã rãspunsul în anul urmãtor, chiar în ziua în care a pierdut bãtãlia. Întrebarea era: “Ce vor cu adevãrat femeile?”
O asemenea întrebare poate sã încurce chiar mintile cele mai cunoscãtoare din regat, gândi tânãrul rege, care stiu atunci cã a primit o sarcinã imposibilã. Accetând totusi provocarea pentru cã n-avea încotro, el plecã cu promisiunea cã se va întoarce cu rãspunsul, sau se va pregãti sã moarã exact peste un an.
Ajuns acasã el luã la întebãri toate femeile din regat, de le printese pânã la bucãtãrese si prostituate, apoi întrebã preoti, întelepti, tãrani, cersetori, chiar si mãscãriciul curtii fu rugat sã-si dea cu pãrerea. Nimeni însã nu putu sã dea un rãspuns satisfãcãtor.
Mai rãmãsese doar o vrãjitoare - Muma Pãdurii - o fãpturã urâtã,stirbã si cocosatã care trãia într-o pãdure, înconjuratã de animalele si farmecele ei. Regele stia cã vrãjitoarea îi va cere un pret exorbitant, dar ziua când trebuia sã dea rãspunsul era atât de aproape încât el se gãndi cã nu mai are practic nimic de pierdut.
Vrãjitoarea ceru în schimbul rãspunsului ca regele sã se cãsãtoreascã cu ea. Regele acceptã alianta cu inimã grea si gândind la propria înfrângere, dar dincolo de interesul personal el gândi atunci cã este mult mai important sã se afle neapãrat rãspunsul la acea întrebare l-a care n-a putut rãspunde nimeni. Rãspunsul pe care vrãjitoarea i-l dãdu era cã:
“Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sã decidã ea însãsi ce face cu viata ei”.
Monarhul tãrii vecine vãzu corectitudinea rãspunsului primit, si din ziua aceea între cele douã tãri se instaurã o pace si o prietenie trainicã.
Între timp, la palatul tânãrului rege se fãceau pregãtiri de nuntã. Fiind o persoana de o integritate deosebitã, el se purta frumos cu viitoarea sotie si îi asigurã tot ce avea nevoie pentru viata împreunã, vorbindu-i întotdeauna cu multã rãbdare, bunãtate si respect. În dimineata zilei în care urma sã aibã loc nunta, el intrã
în camera ei, aducându-i în dar un minunat buchet de flori.
Dar spre surpriza lui, în locul unei vrãjitoare urâte, îl astepta o fatã de o frumusete orbitoare, îmbrãcatã în cea mai splendidã rochie de mireasã.
Regele întrebã cum de s-a schimbat astfel… iar ea rãspunse cã vrãjitoarele sunt maestre în ale Transformãrii, si jumãtate din timp, de acum înainte, ea va avea aspectul de Muma Pãdurii, iar cealaltã jumãtate ea va arãta frumoasã ca Zâna Florilor. Fata îi spuse iarãsi cã el are dreptul sã aleagã în care din cele douã aspecte si-ar dori sã aparã ziua, si în care îsi doreste sã aparã noaptea.
Grea dilemã pentru tânãrul mire care, îndrãgostit pânã peste cap dintr-o singurã privire, ar fi vrut sã meargã cu ea oriunde, si sã o arate întregii lumi… dar pe de altã parte, desigur, tare ar fi vrut sã îmbrãtiseze si noaptea în intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasã.
Stând strâmb si judecând drept, ragele rãspunse:
- Te las pe tine sâ alegi. Tu trebuie sã decizi ce sã faci cu viata ta.
duminică, iulie 6
CASA CELOR 1000 DE OGLINZI - folclor japonez
Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept "Casa celor 1000 de oglinzi". Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada. Spre marea lui surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: "Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!"
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a
zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: "E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata".
Toate chipurile sunt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti?
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a
zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: "E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata".
Toate chipurile sunt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
