DILEMA REGELUI - autor necunoscut

A fost odatã un rage tânãr, care fu prins odatã într-o luptã cu armatele împãrãtiei vecine. Monarhul împãrãtiei vecine ar fi putut sã-l omoare imediat, dar gândindu-se poate la tineretea prizonierului îi oferi libertatea, cu o singurã conditie: ca în decurs de un an, regele cel tânãr, sã afle rãspunsul la o întrebare dificilã si sã
aducã rãspunsul în anul urmãtor, chiar în ziua în care a pierdut bãtãlia. Întrebarea era: “Ce vor cu adevãrat femeile?”

O asemenea întrebare poate sã încurce chiar mintile cele mai cunoscãtoare din regat, gândi tânãrul rege, care stiu atunci cã a primit o sarcinã imposibilã. Accetând totusi provocarea pentru cã n-avea încotro, el plecã cu promisiunea cã se va întoarce cu rãspunsul, sau se va pregãti sã moarã exact peste un an.

Ajuns acasã el luã la întebãri toate femeile din regat, de le printese pânã la bucãtãrese si prostituate, apoi întrebã preoti, întelepti, tãrani, cersetori, chiar si mãscãriciul curtii fu rugat sã-si dea cu pãrerea. Nimeni însã nu putu sã dea un rãspuns satisfãcãtor.

Mai rãmãsese doar o vrãjitoare - Muma Pãdurii - o fãpturã urâtã,stirbã si cocosatã care trãia într-o pãdure, înconjuratã de animalele si farmecele ei. Regele stia cã vrãjitoarea îi va cere un pret exorbitant, dar ziua când trebuia sã dea rãspunsul era atât de aproape încât el se gãndi cã nu mai are practic nimic de pierdut.
Vrãjitoarea ceru în schimbul rãspunsului ca regele sã se cãsãtoreascã cu ea. Regele acceptã alianta cu inimã grea si gândind la propria înfrângere, dar dincolo de interesul personal el gândi atunci cã este mult mai important sã se afle neapãrat rãspunsul la acea întrebare l-a care n-a putut rãspunde nimeni. Rãspunsul pe care vrãjitoarea i-l dãdu era cã:

“Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sã decidã ea însãsi ce face cu viata ei”.

Monarhul tãrii vecine vãzu corectitudinea rãspunsului primit, si din ziua aceea între cele douã tãri se instaurã o pace si o prietenie trainicã.

Între timp, la palatul tânãrului rege se fãceau pregãtiri de nuntã. Fiind o persoana de o integritate deosebitã, el se purta frumos cu viitoarea sotie si îi asigurã tot ce avea nevoie pentru viata împreunã, vorbindu-i întotdeauna cu multã rãbdare, bunãtate si respect. În dimineata zilei în care urma sã aibã loc nunta, el intrã
în camera ei, aducându-i în dar un minunat buchet de flori.

Dar spre surpriza lui, în locul unei vrãjitoare urâte, îl astepta o fatã de o frumusete orbitoare, îmbrãcatã în cea mai splendidã rochie de mireasã.

Regele întrebã cum de s-a schimbat astfel… iar ea rãspunse cã vrãjitoarele sunt maestre în ale Transformãrii, si jumãtate din timp, de acum înainte, ea va avea aspectul de Muma Pãdurii, iar cealaltã jumãtate ea va arãta frumoasã ca Zâna Florilor. Fata îi spuse iarãsi cã el are dreptul sã aleagã în care din cele douã aspecte si-ar dori sã aparã ziua, si în care îsi doreste sã aparã noaptea.

Grea dilemã pentru tânãrul mire care, îndrãgostit pânã peste cap dintr-o singurã privire, ar fi vrut sã meargã cu ea oriunde, si sã o arate întregii lumi… dar pe de altã parte, desigur, tare ar fi vrut sã îmbrãtiseze si noaptea în intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasã.

Stând strâmb si judecând drept, ragele rãspunse:

- Te las pe tine sâ alegi. Tu trebuie sã decizi ce sã faci cu viata ta.